Traiesc in inima

Miroase a iarba verde, a fan cosit, a proaspat, a pamant. Respir. Ciripit de pasarele, un caine care latra stingher departe, zgomote de aproape si de nicaieri. Aud. Ma doare un picior. Din greseala, am sarit doua trepte odata. Am calcat pe laba piciorului, in loc de talpa. Simt. Stau pe terasa casei parintilor mei, inconjurata de flori. Imi zambesc garoafelele din glastre si crinii din gradina. Vad. Mananc icre cu rosii, la aperitiv, crema de zahar ars, la desert. Gust. Tocmai am primit, cu dragoste si un zambet larg pe fata, imbratisarea fiului meu. Iubesc.

Stiu cat sunt de norocoasa ca am toate simturile vii. Ca ma pot bucura de binele pe care il simt astazi, cu toata fiinta mea. De linistea din Mintea mea.

Am trecut prin multe stari, au fost momente cand frica mi-a paralizat simturile. Nu mancam, nu mi-era niciodata foame. Respiram din obligatie. Sacadat, ori oftand, de cele mai multe ori. Vedeam doar inainte. Urmaream cu privirea doar ceea ce-mi era necesar in munca mea. Nu vedeam stelele de pe cer, rasaritul si mai grav, nici norii care-mi intunecau viata. Auzeam numai ceea ce mi-era util pentru proiectul in curs. Nu-mi ascultam copilul, mama, tatal, sotul, fratii. Nu-mi auzeam inima. Nu iubeam, ca n-aveam timp.

Mintea mea complica prea mult lucrurile. Eram intr-o continua competitie cu mine insami. Supravietuiam. Dar vai, uitasem sa ma traiesc. Ma pierdusem pe mine in sirul succeselor unor proiecte care-mi satisfaceau orgoliile, cate 5-10 secunde dupa finalizare. Eram o rotita bine unsa, multifunctionala, intr-un sistem fals.

Nu-mi dadeam voie sa fiu.

Acum imi fac proiectele cu acelasi interes. Sunt la fel de entuziasta si pasionala. Dar munca mea nu mai este viata mea. Este doar parte din ceea ce sunt. Azi, traiesc exact asa cum simt. Cum imi este MIE bine. Nu cum cred altii ca ar trebui.

M-am intors acasa, in inima. Ceea ce iti doresc si tie, Cititorule…

Be Sociable, Share!
This entry was posted in Stare. Bookmark the permalink.

6 Responses to Traiesc in inima

  1. andaa says:

    Nadina, esti totala! Ca scriitor, vector de opinie, dar mai ales ca omul care aduce binele! As fi vrut sa spun normalitatea, dar din pacate normalitatea noastra, in general voebind, nu inseamna binele. Asa cum am scris si pe profilul tau de facebook, iti multumesc pentru ca scrii atat de percutant. Si pentru ca esti! Notre respect!

  2. andreea says:

    Asta am trait eu tot uikendul trecut, petrecut cu familia mea si cu parintii. Doar meniul a fost diferit.:) Nu mi-am scrantit picorul si am facut multe fotografii ca sa capturez, intr-un fel, sentimentul asta de bine. Tu ai pus in propozitii tot ce simt eu in ultima vreme. O vara frumoasa iti doresc!

  3. Adrian says:

    Primul paragraf am crezut ca e al Alessei ( Florentza) cu care scriu o carte la doua capete, Noaptea Sufletelor, ma rog, mai mult eu 🙂
    Sfarsitul mi-a adus oarece revelatie iar per total am inteles ca trebuie sa ma mandresc ca existi ca om si ca autoare a acestor randuri. Toate cele bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *