Imi promit ca pe intreaga durata a anului 2012
“sa fiu prea mare ca sa ma mai ingrijorez, prea nobil ca sa ma enervez, prea puternic pentru a simti frica si prea fericit ca sa permit aparitia nemultumirilor in viata mea.” (Christian D. Larson)
E ziua mea. Si ma bucur.
Traiesc o liniste interioara, cum nu am mai simtit demult.
Cat de putin ne trebuie sa fim fericiti.
Fiul si sotul meu mi-au cantat
Va iubesc, dragii mei.
MULTUMESC.
Parintilor si fratilor mei, pentru ca ma iubesc asa cum sunt.
Prietenilor mei pentru ca vor fi sau nu alaturi de mine.
Oamenilor cu care m-am intalnit si am lucrat astazi, pentru energia buna pe care am primit-o.
Colaboratorului meu pretios, care m-a felicitat cu o seara inainte.
Amicilor mei virtuali, pentru atentia deosebita pe care mi-o arata.
Fetelor mele de la coafor, pentru ambientul placut pe care l-au creat acolo.
Lui Traian Maicanescu pentru tot ceea ce mi-a inspirat cu cateva ore in urma.
Lui Leonard Cohen pentru piesa asta.
“Viata e precum o fringhie de circ. Te trezesti mergand pe ea, nu stii daca e legata la capatul dinspre care apari (caci te-ai trezit mergand), stii ca nu e legata deloc la capatul spre care te indrepti si cu toate astea, la inceput alergi zimbind…dupa care iti dispare entuziasmul pentru ca te temi sa nu cazi (stiind ca oricum vei cadea dar uitand ca fringhia e in realitate doar un sotron, in mintea ta).
Si-ai mai uitat ceva: TU stii sa zbori!” (www.traiesteliber.ro)
