Cine are șanse să câștige Bucureștiul?

Să studiem din perspectiva alegătorului. Ce vede el?

Niciun candidat vehiculat în piață nu pare mânat în luptă de ceva real. În discursurile posibililor candidați, nu e nicio zvâcnire, nu se simte nicio emoție, doar o interpretare seacă a unui punctaj scris de comunicatorii de serviciu. Asta arată – în realitate – sondajele.

Alegătorului i se arată niște personaje care vor să dețină funcții, să ocupe poziții înalte, să fie cineva! Vede președinți, co-președinți care trebuie să aducă puncte la partide. Pentru că Bucureștiul dă tonul alegerilor. Stabilește câștigătorii! Iar în toamnă vin parlamentarele, se urmărește deci o nouă majoritate, iar de aici mai departe, un alt Guvern. Da, miza localelor e uriașă.

Mesajul de partid e și mai contraproductiv. X sau Y reprezintă prima opțiune, însă decizia va fi luată după ce analizăm sondajele din această lună. De câțiva ani, partidele vorbesc doar despre chestiuni interne, despre alegeri, despre legi electorale și organizare.

Cât de trist! Au avut la dispoziție atât de mult timp să permită apariția omului providențial și, iată, au ratat această șansă. Dar chiar așa, nu le spune nimeni că Măria Sa Alegătorul nu vrea să audă de sondaje, ci de soluții de guvernare eficientă a Bucureștiului?

Din perspectiva comunicatorului avizat pe București

Am fost parte, în ultimele două campanii pentru cucerirea Bucureștiului. Am comunicat cele mai mari evenimente care au avut loc în Capitală, în ultimii 7 ani. Am învățat experimentând, și nu doar din cercetări, cât de diferiți sunt oamenii din București. Unii vor doar piste de biciclete, alții străzi și pasaje, unii vor să respire aer curat și să aibă parcuri înverzite, alții vor stadioane și patinoare, unii vor dreptate, cheltuirea eficientă a banului public, alții viteză de execuție a lucrărilor. Undeva însă, cerințele lor se întâlnesc. Bucureștenii vor IMPLICARE. Vor in fruntea orașului omul care să iubească Bucureștiul, să-i simtă sensibilitățile, să vadă oportunitățile. Vor un om care, în discursul lui, să se refere la ei și la oraș, nu la urgențe de partid.

Iertați-mi lipsa de modestie, însă experiența mea de 7 ani cu Bucureștiul si cu bucureștenii îmi permite astăzi să spun că partidele sunt departe de dorințele acestor oameni. Evenimentele post-Colectiv au tras un semnal de alarmă în această direcție, însă din bolul lor de sticlă, politicienii de la vârf și-au tradus mesajul și l-au făcut suportabil.

Au uitat iarăși că alegătorii sunt de fapt oamenii cărora le cer ajutorul. Concret, îi invită să facă un efort. Să iasă din casă cu buletinul in mână, să meargă la secția de votare de care aparțin și să-și aleagă conducătorul. Adică să investească încredere în cineva. Să-și lase strada, școala, spitalul, siguranța în mâna Alesului.

Absenteismul la vot dovedește că am dreptate.

Soluții?
Oamenii trebuie să ia parte la decizii, să fie co-interesați. Timpul turmei a trecut! Vin din urmă tinerii noștri inteligenți, bine pregătiți, cu chef de muncă, cu dorința de a-și hotărî singuri viitorul.
Și ce să vezi?! Tinerii ăștia au drept de vot! 

Poți să iubești București

Be Sociable, Share!
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *