Universul este infinit. Iar aici, pe pamant, e loc pentru toata lumea.

Pamantul e rotund. Poti merge inainte, oricat doresti. Nu se termina. Numai noi, oamenii, ne blocam in frici, cadem in capcanele Mintii si ne omoram pasiunile, ne interzicem visele, ne inchidem in obisnuinte si traim limitat.

Daca ne-am lasa sa fim ceea ce simtim si nu am accepta sa traim in conditiile impuse de societate, de regulile facute de altii pentru a controla multimile, daca am manca ceea ce ne e necesar nu ceea ce straluceste pe ecrane, daca ne-am imbraca atat cat sa fim acoperiti nu sa taram dupa noi logo-uri de firme, daca ne-am deplasa macar din cand in cand pedestru, am mai vedea si copacii, si norii, si oamenii… Ne-am petrece timp de calitate cu noi insine. Ne-am baga in seama. Ne-am simti sufletul, ne-am permite sa ne conectam la Univers. Si am putea primi adevaratele minuni: acceptare, iubire, bucurie. Fara numar. Pentru ca tocmai spuneam, Universul este nelimitat. Are destul pentru fiecare si pentru noi toti. Si cu cat te bucuri mai mult, cu atat primesti mai multe motive de bucurie. Si daca azi ii zambesti Soarelui , te incanta o adiere de vant, atingi usor aripile unui fluture in zbor, maine vei primi mai multe daruri, vei gasi in tine iubirea pentru tot si toate.

Posted in NON-publicitate | Tagged , , | 2 Comments

Traiesc in inima

Miroase a iarba verde, a fan cosit, a proaspat, a pamant. Respir. Ciripit de pasarele, un caine care latra stingher departe, zgomote de aproape si de nicaieri. Aud. Ma doare un picior. Din greseala, am sarit doua trepte odata. Am calcat pe laba piciorului, in loc de talpa. Simt. Stau pe terasa casei parintilor mei, inconjurata de flori. Imi zambesc garoafelele din glastre si crinii din gradina. Vad. Mananc icre cu rosii, la aperitiv, crema de zahar ars, la desert. Gust. Tocmai am primit, cu dragoste si un zambet larg pe fata, imbratisarea fiului meu. Iubesc.

Stiu cat sunt de norocoasa ca am toate simturile vii. Ca ma pot bucura de binele pe care il simt astazi, cu toata fiinta mea. De linistea din Mintea mea.

Am trecut prin multe stari, au fost momente cand frica mi-a paralizat simturile. Nu mancam, nu mi-era niciodata foame. Respiram din obligatie. Sacadat, ori oftand, de cele mai multe ori. Vedeam doar inainte. Urmaream cu privirea doar ceea ce-mi era necesar in munca mea. Nu vedeam stelele de pe cer, rasaritul si mai grav, nici norii care-mi intunecau viata. Auzeam numai ceea ce mi-era util pentru proiectul in curs. Nu-mi ascultam copilul, mama, tatal, sotul, fratii. Nu-mi auzeam inima. Nu iubeam, ca n-aveam timp.

Mintea mea complica prea mult lucrurile. Eram intr-o continua competitie cu mine insami. Supravietuiam. Dar vai, uitasem sa ma traiesc. Ma pierdusem pe mine in sirul succeselor unor proiecte care-mi satisfaceau orgoliile, cate 5-10 secunde dupa finalizare. Eram o rotita bine unsa, multifunctionala, intr-un sistem fals.

Nu-mi dadeam voie sa fiu.

Acum imi fac proiectele cu acelasi interes. Sunt la fel de entuziasta si pasionala. Dar munca mea nu mai este viata mea. Este doar parte din ceea ce sunt. Azi, traiesc exact asa cum simt. Cum imi este MIE bine. Nu cum cred altii ca ar trebui.

M-am intors acasa, in inima. Ceea ce iti doresc si tie, Cititorule…

Posted in Stare | 6 Comments

Cel mai mare cadou pe care un om il poate face este timpul lui.

Te-ai gandit vreodata cat timp acorzi altor oameni? Cata vreme stai si asculti povesti care nu te privesc, care nu te inspira si care dimpotriva iti iau din putere, te consuma? Cat din tine pierzi pe inutilitati?

Sunt oameni care daruiesc si oameni care primesc. Si atat. Unii ii numesc “vampiri energetici”. Sunt persoanele care la telefon, la intalnire, la masa nu te intampina cu “buna dimineata”, “cum esti?”, “ti-e bine?”, “esti sanatos?”, ci iti toarna direct povestea lor: “vai, ce cosmar”, “traficul e infernal”, “sotul ma insala”, “seful este un dobitoc”, “sunt in faliment”, etc. Sunt aceiasi care se opresc din discutia cu tine sa raspunda tuturor apelurilor telefonice pe care le primesc. Taraitul, vibratul sau palpaitul telefonului ii fac fericiti. Arata a oameni ocupati, cautati, implicati. Se cred importanti. Nu se gandesc o clipa la omul din fata lor, care nu este obligat sa asiste la o discutie care nu-l priveste. Nu realizeaza niciun moment ca ii consuma inutil timpul. Si ca nu are niciun drept sa faca asta.

De cate ori te-ai lasat astfel abuzat? Sau de cate ori ai abuzat in acest fel de oameni?

Esti capabil sa spui “asta nu ma intereseaza, nu mi se potriveste, imi ia din putere”? Poti avea tu singur grija de tine? Te poti proteja? Sau tu, cel care ceri atentie, inainte sa obligi pe toata lumea sa-ti faca pe plac, te poti privi o clipa in suflet? Poti gasi acolo toate raspunsurile… Poti gasi in tine solutiile, minunile cu care ai venit pe aceasta lume. Poti gasi puterea de a scapa de frici. Odata ce ai fi sigur pe tine, ai renunta sa-i incarci pe ceilalti cu problemele tale. Ai putea deveni stapanul propriei tale vieti.

Tagged , , | 3 Comments

Raspunde si tu

Sa traiesti in rutina sau sa te provoci in fiecare zi?

Raspunsul meu: Sa iesi din cerc. Sa te surprinzi tot timpul. Asta te face viu. Iti da putere. Iti creste increderea in tine. Pot si asta, pot si cealalta, pot orice imi doresc.

Sa faci compromis dupa compromis sau sa-ti asculti intuitia?

Raspunsul meu: Compromisurile sunt pedepse pe care ti le aplici tie, direct. Orice nu ti se potriveste, nu te reprezinta, te indeparteaza de tine insuti. Si asta te face nefericit.

Asta-mi place, mi se potriveste, o accept? Cealalta nu este pentru mine, o resping?

Raspunsul meu: Universul este infinit. Posibilitatile sunt infinite. Ai de unde alege. Important este sa ai curaj, sa crezi in liberul arbitru. Sa eviti sa faci si sa accepti ceea ce cred altii ca e bine pentru tine. Sa nu te lasi condus, sa nu faci parte din turma.

Sunt eu cel mai important? Sau asta dovedeste un orgoliu nemasurat?

Raspunsul meu: Da. Eu sunt cel mai important. Misiunea mea este sa ma bucur pe mine. Sa fac tot ceea ce imi sta in putere sa fiu fericit, aici, pe pamant, in aceasta viata. Daca mie imi este bine, celor din jurul meu, le va fi bine. Daca eu sunt fericit, asta le transmit celor langa care ma aflu.

Tagged , | 2 Comments

Shape of my heart

update: Multumesc, Sting. Pentru un spectacol de vis. Pentru ca ne-ai demonstrat ca modestia este o mare calitate, care iata a putut fi apreciata si de romani. Pentru respectul cu care ai tratat publicul. Pentru ca te bucuri de talentul tau si ne-ai transmis tuturor starea ta. Pentru ca romanii prezenti la concert au putut fi atat de frumosi, de calzi si de umani. Multumesc.

Buna dimineata, e frumoasa viata! Cand te lasi sa fii ceea ce esti si nu te indepartezi de inima ta. Cand te trezesti dimineata zambind, cand vorbesti cu bucurie despre ceva, cand stai langa copilul tau si asculti ceea ce-ti spune, cand sotul/soata te tine de mana si te priveste in ochi… Cand faci ceea ce ti se potriveste.

Daca iti conditionezi fiecare gest, fiecare decizie de ce spun mama/tata/sotul/prietenii/seful/societatea, iesi din tine. Incepi sa te transformi in ceea ce vor altii sa fii. Nu esti autentic. Nu esti tu. Si nu esti prezent. Poti fi prins intr-un job care tuturor li se pare perfect. Poti avea o afacere prospera. Poti fi parte a unei familii invidiata de privitori. Poti straluci pe cele mai mari scene. Dar daca toate astea nu vin din tine, din inima ta, sunt degeaba. Iti hranesc numai EGO-ul.

Iar orgoliul tau este suma convingerilor din trecut, a jocului impus de societatea de azi. Am fost invatati sa concuram, sa-i lasam pe ceilalti in urma noastra, sa calcam pe cadavre-daca trebuie, numai pentru a ne putea uita de sus, dintr-o casa mai inalta. Am fost invatati sa nimicim, pentru un loc in fata. Am fost invatati sa uram, sa fim autoritari. Ni s-a spus ca blandetea, bunatatea nu dau bine. Te fac vulnerabil. Am fost invatati sa fim tristi, ca sa nu-i deranjam pe ceilalti cu bucuria noastra. Am invatat jocul diplomatiei, al politetii de complezenta. Raspundem la telefon din obligatie, nu de placere. Salutam cu ochii in pamant, fara o privire, fara un zambet. Ne sarutam la venire si la plecare, fara ne atingem.

Si am uitat cat de minunata e o imbratisare puternica, din suflet. Cata nevoie de apropiere avem. Cat de mult conteaza pentru noi sa fim atinsi, mangaiati, sarutati, tinuti in brate.

Posted in Stare | Tagged , | 4 Comments

Recunoscatoare

Multumesc. Pentru familia mea. Pentru Soarele meu, Rares. Pentru sotul meu bland. Pentru parintii, de care ma bucur. Pentru fratii mei si sotii lor, care-mi sunt aproape desi locuiesc la mii de km distanta. Pentru soacra mea ca painea calda. Pentru cumnat si sotia lui vesela. Pentru nepoti: stelutele Laura si Iris, si cavalerul George. Pentru prietenii mei minunati care au invatat sa-mi acorde spatiu si sa-mi respecte tacerile. Pentru finutul meu Alex. Pentru colaboratori, care ma iau asa cum sunt. Pentru proiectele in care sunt implicata, pe care invat sa le accept cu bune si cu rele. Sunt recunoscatoare pentru bani. Pentru ca inteleg ca banii sunt importanti, sunt energie, fac parte din viata mea. Ii pretuiesc si ii las sa circule liberi. Multumesc pentru inspiratie. Pentru ca sunt analitica, harnica si creativa. Pentru ca iubesc Soarele, marea, rasaritul, apusul, oamenii…Multumesc pentru intalnirea de joi. Primesc exact ceea ce merit. Informatiile si prietenii de care am nevoie. Sunt recunoscatoare Doamne, ca imi arati calea spre inima mea. Ca nu mai stau in afara ei. Sunt fericita pentru nunta la care voi merge sambata, pentru prietenii pe care-i voi reintalni acolo. Sunt recunoscatoare pentru muzica pe care o ascult. Pentru ca aud, vad, simt, miros, gust. Pentru ca traiesc si voi fi sanatoasa. Pentru ingerul meu pazitor si pentru oamenii prin care se manifesta. Pentru doctorita care ma trateaza.

Multumesc pentru miracolele din viata mea.

Posted in Stare | Tagged , , | 3 Comments

Nu sunt dependenta de facebook!

Dar va caut de cateva ori pe saptamana. Si va scriu de cate ori am ceva de spus.

Iata ce gandeam despre facebook la inceputul acestui drum: Reteaua asta virtuala de prieteni este o experienta noua pentru mine. Am chemat pe facebook persoane cunoscute, din lumea mea, dar mi-a fost rusine sa nu deschid usa celor pe care nu-i cunosc, dar care si-au dorit sa intre. Mi se pare tare nu ca exista, ci ca eu inca n-am fugit. Nu sunt genul care sta pe mess, care se joaca pe computer. Ma terorizeaza toate animalutele si pasarelele pe care mi le trimiteti ca sa-mi fac nu stiu ce ferma virtuala, pe care nu am curiozitatea sa o experimentez. Aproape ca ma indispun inimioarele, pernutele si binecuvantarile pe care le primesc zilnic de la necunoscuti. Ma deceptioneaza fetitele cu nume de pisi care-si arata nurii si ies la agatat. Sunt agasata de barbatii care incearca sa ma vrajeasca pe chat. Dar imi place sa intru de 2-3 ori pe zi in lumea asta, sa ascult cate o melodie postata inspirat, sa citesc gandurile voastre despre viata, iubire, cantec, soare, sau ce-o mai fi.
Mi se pare ca scriem mai sincer decat vorbim.

Azi ma surprind altfel. Parca mi-a crescut sufletul. Nu mai reprezentati niste curiozitati pentru mine, ci sunteti picaturi dintr-un ocean din care cu totii facem parte. Niciunul dintre noi nu este mai important. Suntem la fel. Numai ca fiecare alege calea lui.

Iluminarea înseamnă a înţelege că nu ai unde să mergi, că nu ai nimic de făcut şi că nu trebuie să fii nimeni altcineva decât exact cel ce eşti chiar acum.” (Neale Donald Walsch)

Va doresc sa va permiteti sa valsati in ritmul inimii voastre.

Posted in Atitudine | Tagged , , , , | 6 Comments

Treaba mea

Am o minte complicata, vorba unei prietene sunt “desteapta-n cap”.

De prea multe ori insa mintea asta m-a infrant. Mi-am imbratisat proiectele ca pe niste copii. Cu pasiune. Fara frana, fara limita. M-am pus pe mine deoparte si m-am lasat dusa, m-am integrat/dezintegrat in ele. Ca sa nu gresesc nimic, sa nu se piarda nicio oportunitate. La nivel personal insa, am lasat multe momente netraite…Mi-am pus lacat inimii si mi-am alimentat nebuneste ego-ul de mare profesionist.

Dar am ajuns la capat. Fiinta mea nu mai accepta. Nu ma mai lasa sa stau pe dinafara, sa ma pierd. Asa ca toate ideile nebunesti mi se intorc cu dureri fizice. Acolo unde exista sensibilitati…

Cu pumnale in rinichi, constientizez cand lucrez impotriva inimii. Si-mi dau seama ca rolul meu aici, pe pamant, e sa ma bucur pe mine. Si daca intru intr-un proiect zambind inseamna ca mi se potriveste. Asa cum, atunci cand fizic resping oameni sau propuneri, inseamna ca acolo nu e treaba mea.

Daca afara sunt tunete si fulgere, primesc. Si nu ma mai agit. E treaba lui Dumnezeu. Daca sunt intr-o combinatie unde prea multi oameni fac greseli si din diverse motive nu asculta argumentele mele, primesc si asta. Nu mai fug indignata ca nu am fost ascultata, nu mai strig ca eu si numai eu aveam solutia salvatoare. Unele lucruri trebuie sa se petreaca, indiferent de ce cred eu. Pentru ca fiecare isi traieste experientele lui. Asa cum fiecare primeste ceea ce merita.

Ce va fi, va fi. Sunt in acceptare.

http://youtu.be/MXQTWCTc0aI

Posted in Stare | Tagged , , | 10 Comments

Cred in mine

Dumnezeu este iubire. Eu sunt Dumnezeu…De cate ori ai auzit sau ai rostit aceste vorbe? Macar asa, aruncate in van…

Cati ati crezut ca aveti vreo treaba cu Dumnezeu? Cati v-ati constientizat co-creatori, macar ai propriei vieti? Cred ca putini dintre noi stiu ceea ce sunt cu adevarat. Putini dintre noi se iubesc pe ei insisi, cu bune si cu rele. Putini ne dam voie sa fim, ne acceptam asa cum suntem: stangaci uneori, prea puternici alteori, mici si slabi in fata bolii sau a mortii, umflati artificial de EGO la serviciu, in firma, in fata prietenilor…

Suntem suflete minunate, demne de iubire, libere sa-si traiasca experientele….

Asta simt astazi, acum. Sunt ceea ce sunt. Si imi permit.

Sunt o femeie calda, buna, pasionala, gata sa-si dea si ultima picatura de viata pentru ceea ce crede. O mama iubitoare si o sotie devotata. O fiica implicata si responsabila. O sora adevarata. Un profesionist. O prietena de nadejde. Un OM frumos, caruia-i place sa arda cu intensitate si nu sa se tarasca. Sunt autentica.

Si nu ma tem de judecati. Primesc. Arunca cu noroi, daca asta te face sa te simti mai bine. Dar fa ceva pentru tine insuti. Priveste-te adanc in ochi. Stai cuminte in fata oglinzii si uita-te la sufletul tau. Nu ti-e dor de el? Nu ti-e dor sa faci lucruri care-ti aduc bucurie? Nu te-ai saturat sa alergi dupa nimic? Putere, case, masini, femei siliconate, barbati cu carduri platinum, profesii ucigatoare, adrenalina? Cand, de fapt, cauti un pic de admiratie, afectiune, iubire?!

“Dacă nu intri înăuntrul tău, rămâi pe dinafară.” (Neale Donald Walsch)

Posted in Stare | Tagged , , | 3 Comments

Nu mai stiu. Nu mai vreau sa inteleg. Sunt. Asa cum vreau sa fiu…

Vrei sa vezi doar ce vrei sa vezi,
Vrei sa simti doar ce vrei sa simti,
Vrei sa fii doar cum vrei sa fii,
Vrei sa iubesti doar cum vrei tu.

Iar daca tot n-ai inteles
De ce traiesti pe acest pamant
Ridica-ti ochii in sus spre cer si ai sa auzi,
Si ai sa auzi raspunsu-n gand.
Sau poate in stele,
Sau poate n-o sa-l stii nicicand.

O sa deschizi de un milion de ori aceasi usa,
Si o sa-ti aduci aminte de un milion de ori
Ca au facut din tine o papusa,
Ca sa nu fii asa cum vrei,
Asa cum vrei de fapt sa fii…”

Multumesc Dan Bitman. Multumesc Holograf si invitatilor vostri pentru un concert unplugged de exceptie. V-am primit in inima.

Posted in Stare | Tagged , | 7 Comments